|
|
TEATRUL NAŢIONAL „I. L. Caragiale”, BUCUREŞTI
SÂNZIANA ŞI PEPELEA
SINZIANA AND PEPELEA după Vasile Alecsandri
|
| Papură Împărat | | Mircea Albulescu | | Sânziana | | Ileana Olteanu | | Pepelea | | Răzvan Oprea | | Pârlea Vodă | | Ovidiu Cuncea | | Lăcustă Vodă | | Silviu Biriş | | Zâna Codrului | | Monica Davidescu | | Baba Rada | | Magda Catone | | Păcală | | Marius Bodochi | | Tândală | | Tomi Cristin | | Statu-Palmă-Barbă-Cot | | Orodel Olaru | | Zmeul Zmeilor | | Armand Calotă | | Murgilă | | Silviu Oltean | | Zorilă | | Eduard Dumitru | | Marica | | Afrodita Androne | | Muzicant 1 | | Vlad Creţu | | Muzicant 2 | | Ştefan Mihăilescu |
|
regia
|
|
Dan Tudor
|
|
scenografia
|
|
Anca Răduţă
|
|
coregrafia
|
|
Florin Fieroiu
|
data premierei: 22 octombrie 2006 durata spectacolului: 1h 45 min
Dan Tudor lucrează pe contrasens pentru că Alecsandri însuşi a lucrat pe contrasens răsturnând prin parodie datele originare ale basmului popular, deci se poate spune că a mers pe mâna autorului. Spuneam cândva despre Dan Tudor că este printre puţinii oameni de teatru din noua generaţie care au vocaţia comediei în formula apropiată de caricatura enormă pe care o practică Horaţiu Mălăele. El preferă textele consacrate pe care le răstălmăceşte asemenea copiilor care desenează barbă şi mustăţi pe portretele autorilor din manualele şcolare. (…) Atitudinea se dovedeşte creatoare, la nivelul atins de Dan Tudor. În tehnica lecturii à rebours, el obţine remarcabile efecte de noutate. (…) Muzician şi actor deopotrivă, Dan Tudor ştie că se află în faţa unei operete şi se plasează exact în secolul al XIX-lea, pe vremea lui Alecsandri când nu se putea concepe o reprezentaţie teatrală fără muzică. (…) Ingenios, regizorul va culege din Sânziana şi Pepelea textele scrise pentru muzică şi bine face pentru că obţine succes de public. Ca şi în cazurile anterioare, se joacă frumos cu textul şi, important, îi contaminează şi pe actori.
Mircea Ghiţulescu, Ramuri, ianuarie 2007
Basmul lui Alecsandri este respectat, dar structura acestuia este completată benefic, cu momente de improvizaţie, valorificând cunoştinţele unora dintre actori - step, pantomimă, arte marţiale etc. - dar şi cu schimbări surprinzătoare de perspectivă, toate ţesute în text cu multă imaginaţie, în manieră postmodernă. Ruperile de ritm, intrările şi ieşirile din convenţie sunt subliniate şi de muzică, spaţiul sonor (creat live de doi muzicieni aflaţi în scenă) fiind esenţial în spectacolul jucat fără decoruri.(...) Tratamentul în cheie parodică aplicat de actorul reconvertit la regie Dan Tudor feeriei naţionale, cum i s-a spus piesei lui Alecsandri, îi face acesteia un mare bine, ajutând-o să se arate spectatorului de azi proaspătă, chiar şi după 125 de ani de la prima reprezentaţie.
Cristina Modreanu, Gândul, 25 noiembrie 2006
(...) Cu fantezie, regizorul Dan Tudor a îmbinat pantomima, stepul, relaţia interactivă permanentă cu spectatorii, iar rezultatul este un spectacol de divertisment, o amuzantă joacă de-a trecutul şi prezentul. De pildă, acel indubitabil, o invenţie verbală, lansată de Baba Rada, care devine laitmotiv al multor scene, prin ilustrarea teatrală, provoacă publicului cascade de râs.
(...) un spectacol atipic pentru Teatrul Naţional. Publicul ţintă nu sunt numai copiii, spectacolul fiind un divertisment pentru toate vârstele.
(...) o idee excelentă de revitalizare a dramaturgiei bătrâne ...Sânziana şi Pepelea rămâne un spectacol de divertisment creator de bună dispoziţie, corect conceput, interpretat cu bucurie de actori.
Ileana Lucaciu, Timpul liber, 4-10 ianuarie 2007
|



|
|