Fir`mituri <br> CRuMBS

Fir’mituri e o felie de pâine cu magiun. Sau o farfurie de găluşti cu prune. Sau un cotor de varză. Sau punga pe care te-ai dat vreodata pe derdeluş în lipsă de sanie. Sau aţa care-ţi unea mănuşile cu un deget ca sa nu le mai pierzi si pe-alea (sper ca n-am fost singura cu mănuşile unite între ele de o aţă trecută pe dupa gât). În fine, e o piesă pe care am scris-o la rugamintea unor prieteni actori (care şi joacă în ea) în două zile. Deci ea era acolo demult, aştepta doar un prilej sa iasă. Cam asta ar fi cu Fir’mituri (ştiu că lipseşte un i, în dicţionar e firimituri dar aşa am apucat să zic din copilărie şi nu mai schimb, fiecare avem dreptul la un cuvânt uşor greşit, pe care l-am auzit noi altfel decât restul lumii). A! N-am spus nimic despre piesă, de fapt. Sunt doar nişte fir’mituri care te fac sa râzi cu batista în mână. Cam asta e.

Lia Bugnar

Firm’turi spune povestea a trei surori crescute cu multă severitate de tatăl-popă. Comicul situaţiei, combinat cu limbajul urban şi jocul deosebit al celor patru actori din Generaţia Asteptată, scene care te pun pe gânduri subtil, trecerea bruscă a personajelor de la o stare - fericire, la alta – deprimare. Toate fac din spectacolul regizat de Dorina Chiriac o bucată savuroasă de timp liber, bine condimentat.
Firm’turi este încă o dovadă forte că se poate face artă şi pe placul generaţiei care vine. Şi poate fi un motiv în plus pentru tinerii care spun ca nu merg la teatru pentru că e învechit. Este un spectacol despre viată, aşa cum e ea, dură, dar frumoasă şi bună de trăit. Un spectacol care merge de minune cu un pahar de vin pe o vreme ploioasă. Spectacolul marca Teatrul Luni de la Green Hours este o bucată zdravană de viaţă, servită la ceas de seară, un pic amăruie, dar tare gustoasă.

Oana Botezatu, Evenimentul zilei, 17 octombrie 2006